Tot ce aţi citit până acum – şi ceva în plus – se regăseşte în cartea lui Adrian Florea Stereotipii româneşti şi nu numai. Ar fi putut să fie şi consideraţii ale semnatarului acestor rânduri sau ale oricăruia dintre cititorii volumului de faţă, dar... n-a fost să fie! N-a fost, deoarece, deşi ne regăsim mai mult sau mai puţin în cele spuse / scrise în paginile care urmează, pentru a sintetiza toate acestea îţi trebuie un spirit de observaţie pe care nu toţi îl avem, sau nu toţi ne prevalăm de acest simţ al observaţiei. De fapt, este vorba mai degrabă de introspecţie. Numai privind în noi înşine, autoanalizându-ne mai mult sau mai puţin exigent, îi putem înţelege pe ceilalţi ca indivizi distincţi, unici, având personalităţi ce nu se confundă şi, în consecinţă, nu pot fi trataţi en gros. Evident, n-am să dezvălui „misterul” cărţii şi nici nu vreau să ofer grile de lectură; este vorba mai degrabă de impresii şi de sugestii pe care textul mi le-a indus, urmând ca fiecare cititor să tragă propriile concluzii. Ceea ce mi se pare foarte important este însă faptul că demersul lui Adrian Florea nu este didacticist, chiar dacă pe alocuri are o tentă scolastică, ci moralizator în sensul bun al termenului. De asemenea, scriitura fluentă şi aerul colocvial fac nu doar agreabilă lectura cărţii, ci şi mai uşor asimilabil mesajul ei. Unele fragmente (a se vedea, spre exemplificare, monologul bebeluşului din capitolul „Stereotipii cu copii”) au o accentuată tentă prozastică, ceea ce ne face să credem că printre preocupările autorului se numără şi proza, nu doar eseul. Drept urmare, pentru a nu cădea el însuşi în... stereotip, bănuim că următoarea carte a lui Adrian Florea va fi una de beletristică.
Ioan-Pavel Azap
ADRIAN FLOREA
S-a născut în 03 septembrie 1968 la Timişoara, în România.
Printre multe pasiuni (pescuitul, înotul, scufundările, sporturile nautice) cititul a ocupat un loc special. Poate şi datorită faptului că de mic era înconjurat de cărţi, mama lui fiind profesoară de limba şi literatura română, latină şi franceză. Primul lui roman citit in ciclul primar a fost “Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain.
A absolvit Facultatea de Jurnalistică, promoţia 1998, cu lucrarea de diplomă Greşeli de ordin gramatical în presa românească.
În momentul de faţă, în locul romanelor cu o acţiune clar definită, cu personaje bine conturate, pe care le vede ca pe nişte poveşti, adoră subiectele profunde, de psihanaliză.
Autorul lui preferat este Octavian Paler.
Din 31 ianuarie 2004 a emigrat în Canada – Ontario.
Are în proiect şi alte compoziţii literare cum ar fi:
Aventurile unui emigrant în Canada, Măturătorii, Cugetările unei extremităţi.
Ca o concluzie a trecerii nevaloroase prin viaţă, adoră cuvintele preferatului său:
“- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească ..., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani ... iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.” (Din “Interviu cu Dumnezeu” , de Octavian Paler).