About this ebook
Atât cei care au citit titlul de pe coperta volumului, cât şi cei care i-au răsfoit paginile şi au izbutit să-şi facă o idee despre ce conţine vor fi, probabil, surprinşi de afirmaţia de mai sus.
Să mă explic.
Este o confesiune indirectă, pentru că Adrian Florea, el însuşi aparţinând „speciei” despre care vorbeşte această carte – respectiv emigranţii, în speţă emigranţii români –, îşi dezvăluie propriile frământări legate de condiţia celui – pentru a folosi un termen mai neaoş – desţărat apelând la vocea unor „personaje” non-fictive, vocea naratorului, identificat de obicei cu autorul, fiind cât se poate de discretă. Evident, această „autodemascare” rămâne la nivelul sugestiei, cartea nefiind o pledoarie nici pro, nici contra plecării, respectiv întoarcerii din/în ţară, cum de altfel autorul ţine să precizeze: „Scopul acestei cărţi este tocmai prezentarea părerilor diferite ale unor oameni din categorii sociale diverse plecaţi peste hotare. Nu vreau să fac apologia personală a reîntoarcerii în ţară sau a rămânerii definitive departe de pământul natal. Cred că pe tot cuprinsul cărţii o opinie strict personală nu ar aduce o concluzie obiectivă celor care vor sau care se pregătesc să plece.”.
În acelaşi timp, este o scriere cu accente picareşti deoarece întâmplările prin care trec unele dintre „personajele” acestei cărţi par incredibile, imaginate pur şi simplu de autor, deşi dacă ţinem cont de contextul în care ele s-au petrecut realizăm faptul că „aventurile” sunt cât se poate de veridice.
Prima parte a cărţii este alcătuită dintr-un mozaic de opinii selectate de pe internet legate de condiţia emigrantului român, de motivele care i-au determinat pe aceşti oameni să-şi părăsească ţara – de la cele financiare, trecând, dar nu în mod obligatoriu, prin dorinţa de realizare şi afirmare profesională, până la „simpla” dorinţă de aventură –, dar şi din pledoarii mai mult sau mai puţin convingătoare în favoarea integrării, ori chiar a asimilării, în ţara de adopţie (majoritatea), sau în favoarea repatrierii (ceva mai puţine). Toate aceste fragmente de viaţă sunt montate ingenios de autor, lăsând impresia unui dialog direct, viu, aproape spontan.
Partea a doua, mai evident „picarescă” şi mai accentuat prozastică, prezintă câteva experienţe de viaţă excepţionale, legate, evident, tot de trecerea frontierei înspre dincolo, ca emigrant cu acte în regula ori ca frontierist – aşa cum erau numiţi înainte de 1989 cei care încercau să treacă ilegal frontiera României spre o viaţă liberă şi, sperau ei, mai bună. Sunt întâmplări dramatice, în mare parte, nu lipsite de peripeţii, cu deznodământ fericit unele, „culese” de autor direct de la protagonişti şi adaptate rigorilor „epicului”.
Nici manual, nici ghid pentru cei care vor/nu vor să plece din ţară, vor/nu vor să se reîntoarcă în ţară, Emigrant sau repatriat este mai degrabă un „raport” al unui avizat, cum am spus şi la începutul acestor rânduri Adrian Florea este el însuşi emigrant, despre o stare de fapt, o carte care pune întrebări. Răspunsurile revin cititorului.
Ioan-Pavel Azap
Ratings and reviews
About the author
ADRIAN FLOREA
S-a născut în 03 septembrie 1968 la Timişoara
Printre multe pasiuni (pescuitul, înotul, scufundările, sporturile nautice) cititul a ocupat un loc special. Poate şi datorită faptului că de mic era înconjurat de cărţi, mama lui fiind profesoară de limba şi literatura română, latină şi franceză. Primul lui roman citit in ciclul primar a fost “Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain.
A absolvit Facultatea de Jurnalistică, promoţia 1998, cu lucrarea de diplomă Greşeli de ordin gramatical în presa românească.
În momentul de faţă, în locul romanelor cu o acţiune clar definită, cu personaje bine conturate, pe care le vede ca pe nişte poveşti, adoră subiectele profunde, de psihanaliză.
Autorul lui preferat este Octavian Paler.
Din 31 ianuarie 2004 a emigrat în Canada – Ontario.
Are în proiect şi alte compoziţii literare cum ar fi:
Aventurile unui emigrant în Canada, Măturătorii, Cugetările unei extremităţi.
Ca o concluzie a trecerii nevaloroase prin viaţă, adoră cuvintele preferatului său:
“- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească ..., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani ... iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.” (Din “Interviu cu Dumnezeu” , de Octavian Paler).
